Tuturor ne plac poveștile…
În secolul vitezei în care trăim cu toții astăzi, o poveste bună este o binecuvântare, o bine meritată pauză de la trafic, de la facturi, de la obligații, rate, deadline-uri, rapoarte, bugete și grafice….o clipă doar cu tine și doar despre tine.
Nu știu care este povestea voastră, dar eu dacă este să mă gândesc la o poveste, îmi aduc aminte de cum se făcea vinul la bunici…
Am avut norocul să copilăresc într-un mic sat simplu în care tehnologia nu a reușit să pătrundă, cu oameni care păstrau cu sfințenie tradițiile, cu fântâna bisericii, singura sursă de apă potabilă, cu vacă, porci și păsări, cu legume și fructe din grădina noastră, cu pâine frământată în casă de bunica și cu povești la gura sobei.
Poate cea mai frumoasă amintire pe care o am din copilărie este ziua în care se culegea via și se făcea vinul.
Îmi amintesc cum mă trezeam și nimeni nu mai era în casă. Toată familia era la mica plantație de vie din grădină pentru că începuseră culesul deja din zorii zilei.
Totuși vroiam să arăt că și eu eram vrednic culegător așa că improvizam un coș, cel mai adesea dintr-o strecurătoare și cu o foarfecă de croitorie mă afișam mândru printre rândurile viei asigurându-mă că toată lumea remarcă prezența mea acolo.
Începeam să tai de pe la jumătate ciorchinii de struguri roșii copți și fiecare ”captură” o prezentam
tuturor cu multă mândrie.
Bunicul venea cu blândețea lui în privire și îmi arăta cum trebuie tăiat strugurele, cu blândețe, cu dragoste și cu recunoștință pentru că altfel va ieși vinul acru.
Da, învățam…..învățam să respect via, învățam că în spatele acestui simplu ciorchine de struguri era o muncă de luni și de ani de zile care trebuie să fie prețuită, iar rodul aceste munci era supremul și perfectul ciorchine. Îmi plăcea să învăț cum trebuie făcut, să fiu și eu ”în rândul lumii”, cu oamenii mari.
Culegând, la un moment dat realizam că rămăsesem singur…de fapt trecuseră ore. Culesul se terminase dar nu realizam nici timp, nici foame, nici sete…eram doar mândru că pot să ajut și să fiu util. Veneam mândru cu strecurătoarea plină ochi cu struguri în curte unde se întâmpla toată magia: nenumărate coșuri pline cu struguri, lângă ele zdrobitoarea zăcea deasupra unui butoi, teascul pregătit și damigenele proaspăt spălate care așteptau să fie umplute și anul acesta și multă multă voie bună.
Se puneau strugurii în zdrobitoare la care desigur eu eram responabilul cu învârtitul manivelei…mă fascina pur și simplu felul în care ciorchinii dispăreau și sub ea apărea un suc plin de resturi de mlădițe.
Atunci bunica, drept răsplată venea cu o cană, o umplea cu mustul stors de către mine și aveam onoarea de a fi primul care îl gusta. Foarte sigur pe mine, mă uitam la cei din jur și le validam munca printr-un simplu ”Da, e bun”. Treaba mea era terminată aici.
Desigur, ei rămâneau să termine toți strugurii de zdrobit, apoi să pună resturile în teasc pentru a extrage și ultima picătură de dulceață. Consideram că nu sunt lucruri cu care să îmi pierd eu timpul meu prețios de copil dar bunicul mă vedea cum îmi pierd interesul, venea spre mine și cu o voce blândă îmi spunea: ”Stai aici, uite-te, învață pentru că POVESTEA CONTINUĂ CU TINE…”.
Nu am înțeles atunci ce voia să spună. Aceeași scenă se repeta în fiecare an, eu eram tot mai mărișor, făceam mai multe, dar tot nu înțelegeam ce vrea să spună cu ”povestea continuă cu tine…” Anii au trecut, au trecut și multe povești care continuau cu mine și într-un final am înțeles….Este povestea ta. Sigur că povestea continuă cu tine…dar doar dacă tu o duci mai departe și da, ai obligația de a o duce mai departe. Este ceea ce ne definește, este spiritul din Balcani, sunt tradițiile și valorile din Balcani transmise din generație în generație.
Povestea continuă cu tine
Când comanzi un vin de pe dinbalcani.ro nu cumperi doar un vin; cumperi o poveste iar povestea continuă cu tine. Este povestea despre dragostea și grija pe care niște oameni au purtat-o viei, grija pe care au purtat-o vinului în toate etapele sale și promisiunea că valorile lor vor trece mai departe generațiilor viitoare.
Acum deschide sticla de vin pe care ai comandat-o, toarnă în pahar, închină paharul, gustă și fi mândru pentru că da: POVESTEA CONTINUĂ CU TINE!
